Ești mândră floare de câmpie,
Ești gând frumos de insomnie,
Ești lacrima, dar și durerea,
Într-un cuvânt, tu ești femeia.
Te iubesc!
Și-mi spune printr-al ei tic-tac,
Simțind-ui ritmu’ accelerat,
Că tu ești murmur, esti izvor,
Esti leacul micului meu dor.
Plouă
Plouă si totul e-un nor,
E-un zumzet năuc, un fior,
Un vuiet ce pare-a șopti:
-Trezirea, ieșiți, sunteți vii!
La mulți ani, Mărie!
Acum ești schimbată
Ești mereu machiată
-Ce-i cu tine fată,
Umbli deghizată?