Urmărește-mă și pe: https://www.youtube.com/c/amatorul

 
 
 

Nu mă dau în vânt după desert, nu mănânc dulciuri, tort, prăjituri, etc, dar aștept câțiva musafiri și vreau să-i impresionez cu un desert special și atunci intru în sevraj. Cu ce aș putea să-i servesc, ceva dulce, dar nici prea dulce pentru a mânca și eu care nu mănânc dulce. Ajung într-un final la pere în vin cu înghetată, nu sunt prea dulci, sunt și de efect și, cel mai important, pot mânca și eu.

Cum nu găsesc gata preparate, nu știu din ce cauză, or fi perele prea scumpe sau s-o fi acrit vinul, nu știu, așa că mă îmbrac și plec la cumpărături. Intru in primul market ce îmi iese în cale și mă opresc la raionul de fructe. Aleg vreo șapte, opt pere și merg mai departe.

Ce-mi mai trebuie? Portocale. Cumpăr și vreo cinci portocale, dar nu orice portocale, trebuie să fie și zemoase, și dulci. Și încep să le pipăi, să le apăs, asta-i moale – e bună, asta-i prea tare, până la urmă le iau și sper să fie și zemoase și dulci pentru că nu știu să le aleg.

Mă îndrept spre raionul cu condimente pentru a lua și scorțișoară baton, aici sunt un milion de produse și încep să caut scorțișoară, cum ai căuta un ac în carul cu fân, o găsesc într-un final, iau un pliculeț și plec spre raionul cu băuturi pentru a cumpăra vin roșu dulce.

Aici, la fel ca la condimente, încep să iau sticlă cu sticlă, încerc să citesc pe etichete, ce să citesc fără ochelari, că producătorii parcă intenționat au comandat cele mai mici litere pentru etichete, îți trebuie lupă pentru a descifra ceva, îmi pun ochelarii și mă simt ca un învingător atunci când zăresc cuvântul, dulce.

Nu mă exteriorizez, mă bucur în gând, îmi spun “yes, am reușit “, pun două sticle de vin in cărucior și mă apuc să caut și raionul frigorific pentru a lua și înghețată. Aici la fel, înghețată cu caramel, vanilie, etc, eu caut fructe de pădure, nu zmeură, nu căpșune și găsesc relativ repede față de condimente și vin.

O pun în cărucior și îmi fac un inventar rapid: pere, portocale am luat, scorțișoară baton, vin roșu dulce am luat, înghețată de fructe de pădure că este mai acrișoară am luat și zahăr nu mai iau, am acasă, dacă mai caut și zahăr îmi pleacă musafirii. Ok, îmi zic, hai la casă, ajung aici, parcă era răscoala de la 1907, era atâta lume că nici nu zăream casele și întreb:

– Stați la rând?

Da domnule, nu vedeți, parcă ar veni sfârșitul lunii, îmi raspunde iritat domnul respectiv.

Nu mai spun nimic, mă așez și eu la coadă, privesc ceasul, văd cât este ora și încep să contorizez. Primul client ce trece de casă, șase minute, e clar zic, am de așteptat. Reușesc, într-un final să-mi plătesc produsele și plec spre casă după vreo două ore de chin.

Pentru mine este un chin, o pedeapsă mersul la cumpărături, aglomerația și așteptarea. Ajuns acasă, îmi scot produsele, mă schimb și intru in bucătărie pentru a pregăti desertul: pere în vin cu înghetată.

Abia acum începe aventura, dar am să vă povestesc în curând.

 

Va urma!

 
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *