Mândrie

Pe ulițele unui sat de munte
Pribege și pustii din moși stramoși
Doar pietrele mai par eterne-aici
Și câte-o urmă rară de opinci.

Sunt urmele unui bătran pribeag
Care se-ajută demn de-un biet ciomag
Împovărat de anii grei cei poartă
Și soarta crudă care nu-l mai iartă.

E surd, e orb și neajutorat,
Sunt urmele războiului purtat
Și-n ciuda bătrâneții ce-l apasă,
E foarte mândru că-i la el acasă.

     amatorul 🇷🇴 2012

Lasă un răspuns