Să-ți faci poze cu cojocul,
Ba-ți mai pui pe cap și clopul,
Nu-ți mai pute, ești haiduc,
Să dai bine pe „feisbuc”.
Pesemne că din nou va fi cuptor
În zori de zi și-arată-un colțișor,
O primă rază ce străbate-un nor
Plimbat de vânt și-împrăștiat ușor.
Pesemne că din nou va fi cuptor.
Îndemn
Nu încerca să-ți faci dreptate
Când vorbele te vor răni,
Că sunt rostite sa rănească,
Din suflete și minți pustii.
Școala vieții
Si-nveți lecții neștiute,
Înveți vrute și nevrute,
Strângi din dinți, mergi mai departe,
Că, de ai carte, ai parte.
Poezia
Poezia este artă,
Poezia este ceartă,
Poezia este haz,
Poezia-i și necaz,
Femeia
Ești mândră floare de câmpie,
Ești gând frumos de insomnie,
Ești lacrima, dar și durerea,
Într-un cuvânt, tu ești femeia.
Te iubesc!
Și-mi spune printr-al ei tic-tac,
Simțind-ui ritmu’ accelerat,
Că tu ești murmur, esti izvor,
Esti leacul micului meu dor.
Plouă
Plouă si totul e-un nor,
E-un zumzet năuc, un fior,
Un vuiet ce pare-a șopti:
-Trezirea, ieșiți, sunteți vii!
La mulți ani, Mărie!
Acum ești schimbată
Ești mereu machiată
-Ce-i cu tine fată,
Umbli deghizată?
Și tot dormim
Nimic din loc nu ne urnește,
Nici sânge-n vene parcă nu mai este,
Suntem cobai, vedem, simțim,
Și tot dormim.