Vântul Se lasă seara peste codrul verde Și soarele se duce la culcare, Iar vântul dintr-o dată suflă rece, Parcă nervos pe soare să nu plece. Se-nfurie și suflă în rafale, Împrăștiind vreo patru nori de ploaie, Ce n-au mai apucat, luați de val, Să ude codrul verde de stejar. În codru-acum e noapte, e tăcere, Doar vântul mai trimite câte-o adiere, S-a liniștit și-i gata de culcare, Că e târziu, e noapte și-i răcoare. amatorul 🇷🇴 2020