Vântul

Se lasă seara peste codrul verde
Și soarele se duce la culcare,
Iar vântul dintr-o dată suflă rece,
Parcă nervos pe soare să nu plece.

Se-nfurie și suflă în rafale,
Împrăștiind vreo patru nori de ploaie,
Ce n-au mai apucat, luați de val,
Să ude codrul verde de stejar.

În codru-acum e noapte, e tăcere,
Doar vântul mai trimite câte-o adiere,
S-a liniștit și-i gata de culcare,
Că e târziu, e noapte și-i răcoare.   
                  
 amatorul 🇷🇴 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *